Cum se fac verighetele pentru nunta?

Verighetele sunt seturi de cate doua inele identice ca model si facute din acelasi metal, in acelasi timp. Astfel, cele doua verighete sunt de fapt un singur inel in momentul crearii. Ele simbolizeaza legatura dintre sot si sotie, stabilita in momentul casatoriei. Din acel moment, verighetele vor fi purtate de cei doi toata viata.

Verighetele dateaza inca din vechiul Egipt, de aproximativ 4.800 de ani. Pe vremea aceea, simbolistica inelelor facea referire la legatura supranaturala si la dragostea celor doi. Mai tarziu, intalnim un obicei asemanator la romani. Faptul ca o fata accepta inelul de logodna era un semn ca este de acord sa ramana toata viata alaturi de cel care i l-a oferit si ca din acel moment ea nu mai este libera. Mai mult decat atat, acceptarea inelului avea o valoare legala in celebrarea cununiei.

Astazi, verighetele au valoare religioasa, ele facand parte din ceremonialul cununiei religioase, in biserica. Savarsirea Tainei Nuntii este precedata de Logodna religioasa. Tema principala a slujbei Logodnei este credinciosia, concretizata in schimbul de verighete intre cei doi miri.

Desi exista mai multe traditii de schimbare a inelelor, in Biserica Ortodoxa Romana acest lucru se intampla astfel: preotul pune pe degetul mirelui inelul miresei, iar pe degetul miresei – pe cel al mirelui. Apoi nasul, luand inelul de la mireasa, il pune la mire, pe inelarul de la mana stanga, in timp ce nasa, luand inelul de la mire, il pune la mireasa, tot pe inelarul de la mana stanga. Inelul este inteles ca semn al fagaduintei pe care Dumnezeu o face oamenilor.

Verighetele nu trebuie neaparat sa fie din aur. Romanii, spre exemplu, foloseau fierul, care simboliza putere. in secolul al III-lea a fost inlocuit cu argintul si cu aurul, pentru ca acestea isi mentineau stralucirea in timp.

Majoritatea persoanelor poarta verigheta pe mana stanga. Cu toate acestea, unii europeni o poarta pe mana dreapta, in vreme ce unele femei din tarile scandinave poarta trei inele, unul de logodna, altul pentru casatorie si al treilea dupa ce devin mame. Evreicele poarta verigheta pe degetul aratator pentru ca acesta este degetul cu care urmaresc Torah-ul atunci cand citesc.

Puritanii refuzau sa poarte verighete pentru ca, in conceptia lor, bijuteriile erau o dovada de frivolitate. Cu toate acestea, in perioada coloniala, isi ofereau in dar degetare de nunta, cadou acceptat de biserica. Dupa nunta, taiau varful degetarului si creau astfel inele. Indiferent de cultura sau de perioada istorica, oamenii au recunoscut intotdeauna importanta simbolizarii uniunii lor prin inele.

Exista mai multe teorii care incearca sa explice de ce verigheta este purtata cu preponderenta pe inelar. Atat egiptenii cat si romanii considerau ca prin acest deget trecea o vena (vena amoris) direct spre inima. in Anglia medievala, mirele trecea verigheta pe degetul mare, apoi pe aratator si apoi pe cel mijlociu, spunand: “in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh”. Apoi punea verigheta pe urmatorul deget disponibil, si anume inelarul. Aceasta practica a fost oficializata in 1500, in “The Book of Common Prayer”.

Odata cu trecerea timpului, traditiile se schimba. Astazi, nu numai femeile poarta inele-verigheta, ci si barbatii accepta sa poarte aceasta emblema a legaturii familiale cu sotia, ca simbol al iubirii, fidelitatii si afectiunii pe care le-o poarta. Barbatii nu poarta verighete de foarte mult timp. Pana la mijlocul secolului al XII-lea, numai femeile purtau verigheta, amintind probabil de perioada in care erau considerate proprietatea barbatilor. Odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, barbatii au purtat constant verighete, ca simbol al casatoriei si al iubirii pe care o purtau sotiilor ce-i asteptau acasa.

Purtarea verighetelor este un gest romantic, care denota afectiune si respect si care, din fericire, a supravietuit in epoca moderna.